Conceptul de dependență

Dependența își face simțită prezența tot mai frecvent, la persoane din categorii sociale și vârste diferite, cu atât mai mult într-un context socio-profesional în continuă schimbare.

Ce este astăzi dependența şi mai ales, care este înţelesul ei?

Dependențele sau adicțiile sunt înţelese ca obiceiuri proaste, vicii. În zilele noastre, adicţia este văzută ca o boală, iar în procesul de recuperare, accentul se pune pe responsabilizarea persoanei în cauză. Atitudinea socială în raport cu persoana dependentă este aceea de etichetare, stigmatizare, distanţă socială, marginalizare.

Se disting două feluri de dependență: fizică și psihică, iar cele două pot să apară independent una de alta.

Ce afectează dependența?

• libertatea
• autodeterminarea
• autocontrolul
• îndeplinirea funcţiilor sociale
• sănătatea.Care sunt semnele dependenței?

Printre semnele dependenţei psihice se regăsesc

• creșterea toleranței la substanța consumată
• anxietate
• depresie
• iritabilitate crescută.

Semne ale dependentei fizice sunt:

• dorința intensă
• cerința obsesivă pentru consumul substanței
• implicarea în anumite activităţi pentru evitarea unei stări de distres emoțional.

În lipsa consumului apare tremuratul matinal al mâinilor şi palmelor, dificultăţi de coordonare a mişcărilor, probleme de echilibru şi de mers, transpiraţie, stare de greaţă si/sau vărsături, durere de cap, tensiune, probleme cardiace, tulburări de somn.

Acestea dispar sau se ameliorează imediat ce persoana consumă bautură alcoolică.

Fazele dependenței

Până la instalarea dependenţei, întâlnim următoarele 4 faze:

• faza pre-alcoolică
  Se consum ocazional, la petreceri, sărbători etc, nu există dependență fizică sau psihică.

• faza de debut
  Se determină un precontext în care se stabilesc condițiile pentru dezvoltarea unei dependențe. Alcoolul se consumă pentru efectul în sine și se ajunge chiar la ascunderea alcoolului, preocupare faţă de alcool, sentiment de vinovăție privind alcoolul, evitarea conversației pe tema alcoolului. Apar amneziile aproape după fiecare consum.

• faza critică
  Dependența este instalată și se manifestă pierderea controlului, justificarea consumului, negarea bolii, comportament agresiv, sentimente de vină, remușcări, tulburări de comportament, depresie, întreruperea relațiilor sociale, pierderea interesului pentru activități, pierderea serviciului, a relațiilor personale etc. Tot în această fază poate apărea neglijența față de hrană, de igiena persoanlă, a aspectului fizic. Încep să apară probleme medicale, gelozia, impotența, scăderea capacității sexuale și se înregistrează prima spitalizare.

• faza cronică
  Ultima etapă a dependenței, nu mai există cale de întoarcere la „băutul controlat”. Se manifestă consumul permanent de alcool, deteriorare etică, rațională și socială. Alcoolul înlocuiește orice băutură, se instalează tremurul, refuzul de acceptare a degradării, psihoză.

Adicțiile au la bază dereglarea unor mecanisme somatice şi psihice iar abordarea lor este primul pas în tratamentul dependenței.

Dependența din persectiva științelor

Pentru înţelegerea evoluției dependenței ca boală, precum şi a constientizării efectelor negative asupra unei persoane dependente, se impune o analiză a diverselor științe care abordează dependenţa.

Din punct de vedere religios, comportamentul dependent este explicat după conceptul: ispită-păcăt-patimă. Credinţa şi spiritualitatea sunt folosite în modelele de terapie şi reabilitare care lucrează  conform programului Minnesota.
Perspectiva juridică priveşte dependențele precum comportamente deviante şi sancţionabile care se impun a fi controlate la nivel social, legislativ, institutional.
Ştiinţele bio-medicale privesc dependențele ca fiind o boală de adicție asociată cu simptome somatice şi psihice..
Ştiinţele sociale şi comportamentale le privesc ca tipare învăţate și dobândite.
Neuroştiinţele văd instalarea dependenței odată cu dereglarea mecanismelor neuropsihice ale plăcerii şi durerii, ca urmare a alterării funcţionale a sistemului de neurotransmiţători şi neuromediatori din organism.
Din punct de vedere psihologic, dependenţa este privită ca un comportament cu risc adictiv şi a unui model psihic ce implică o serie de caracteristici predispozante pentru adicţie. Acestea pot fi:

• sindromul amotivaţional (absenţa unor scopuri şi obiective bine definite în viaţă)
• imaturitatea afectivă
• slabă rezistenţă la frustrare.

Ce presupune tratamentul?

• cure de dezintoxicare
• cure de fortificare a organismului demineralizat şi devitaminizat
• intervenţii medicamentoase
• intervanție psihoterapeutică
• restructurarea gândurilor negative
• explorarea emoțiilor

Modelele concrete de intervenţie de succes în tratamentul dependenţelor  sunt cele care folosesc o abordare mixtă. Mai exact, au fost înregistrate rezultate mai bune atunci când s-a lucrat pe mai multe perspective.
Se lucreză asupra individului, relaţiilor, planului somatic, planului psihic etc.