Suntem aici pentru a vă ajuta! Sunați-ne: +40 749 775 819

Ești gata să primești ajutor? Consultanții noștri de tratament sunt disponibili 24/7.

Suntem aici pentru a vă ajuta! Sunați-ne: +40 749 775 819
Suntem aici pentru a vă ajuta! Sunați-ne: +40 749 775 819

Cum poți depăși problemele cu dependența – partea a III-a

Procesul de recuperare – mărturisiri ale unui fost dependent

În procesul recuperării mele am întâlnit profesori universitari, avocați, procurori, preoți, militari, judecători care erau dependenți, iar asta demonstrează că această boală nu e boala unui om needucat, ci mai degrabă a unui om inteligent ce nu s-a adaptat mediului în care se simte uneori obligat să supraviețuiască.

În ceea ce privește cele trei soluții descrise ca fiind ajutor de specialitate (psihologi, psihiatri – grupuri de suport – centre de tratare a dependențelor), toate au efect în funcție de nivelul de implicare în terapie, atât a specialiștilor, dar în mod deosebit a dependentului. Fără participarea activă și responsabilă în procesul său de recuperare, șansele se vor reduce simțitor. Un lucru mai puțin știut este faptul că și cei din imediatul anturaj al dependentului – frați, părinți, partener de viață- vor fi nevoiți, dacă își doresc o recuperare eficientă și rapidă a acestuia, să intre și ei într-un program de consiliere unde vor învăța în special ce să nu facă, astfel încât să nu afecteze sau chiar să anuleze munca celor implicați.

Soluția la propria mea dependență de alcool, a venit in 2018 când m-am internat în CENTRUL PENTRU SĂNĂTATE OXIGEN după ce, în prealabil, am avut două internări la psihiatrie în urma cărora nu am reușit să mă las de băutură.

Efectele alcoolului asupra vieții mele au fost mai mult decât deranjante. Am început să beau alcool de tânăr, astfel încât azi, când mă gândesc, mi-e greu să nu accept că de multe ori majoritatea deciziilor au fost rodul unui amestec ciudat de imaturitate, slabă informare, oportunism și alcool. Nu sunt sigur care ar fi ponderea fiecărui ingredient în parte, însă cea a alcoolului a fost negreșit mai mare decât celelalte. Chiar acum când scriam articolul, m-a întrerupt un prieten, căruia i-am povestit că una din probele de la bacalaureat a fost sportul, o disciplină la care eram chiar foarte bun. Mizam pe o notă de 10, însă, cu o seară înainte am fost la un chef cu ”prietenii” și a doua zi am luat doar nota 7. Nici înaintea celorlalte probe, scrise sau orale, nu am fost mai cuminte fiindcă la mine bacalaureatul a debutat cu o serie prelungită de petreceri care evident, au afectat calitatea examenelor. Am obținut media generală 7,95 suficient cât să mă incomodeze și azi, după 29 de ani când am decis, întârziat ”puțin” de dependența mea, că vreau să fac o facultate de psihologie. Dealtfel, aceasta a fost prima mea decizie conștientă și pornită din adâncul inimii mele.

Multe sunt efectele alcoolului pentru mine, dar cred că cel mai deranjant dintre toate este faptul că am fost absent din propria mea viață. Am trăit o iluzie dulce că eu aș fi stăpânul dar azi mi-e foarte clar că stăpânul meu a fost alcoolul, a fost prezent la majoritatea evenimentelor importante din viața mea, influențându-mi discret până la decisiv evoluția din punct de vedere social, intelectual, familial și spiritual.

Într-un final, m-a extras într-un mod brutal din propria familie (divorț), din propria casă, din propria viață, fiind nevoit să o iau de la început.

Norocul meu că, în ciuda credinței mele că aș fi cel mai nenorocit om și că altul ca mine nu există, în CENTRUL PENTRU SĂNĂTATE OXIGEN, am găsit un alt fel de casă. Spre surprinderea mea nu am găsit aici oameni ai străzii cum credeam (azi acest lucru nu m-ar deranja câtuși de puțin) ci oameni normali, care surprinzător, zâmbeau. Țin minte că eram indignat cum pot zâmbi când sunt internați intr-un centru de ”dezalcoolizare”! Mi se părea o situație foarte dezonorantă pentru un om și mă simțeam foarte umilit și rușinat de ceea ce mi se întâmpla!

De fapt, nu era un centru de dezalcoolizare nici pe departe, acest lucru se face în secțiile de psihiatrie, dar în schimb, în mod sigur era ceva la care nu mă așteptam.

Eram oarecum surprins și confuz fiindcă mă așteptam la cu totul altceva.

În doar câteva zile am înțeles: eram acasă !!! Începeam un drum al schimbării, o luam de la 0, eram ca un copil ce trebuia să învețe a privi într-un mod diferit viața, altfel decât până atunci și aveam toate cele necesare pentru a reuși:

  • oameni la fel ca mine, cu experiențe asemănătoare (Uraaa! Nu eram eu cel mai nenorocit dintre pământeni)
  • specialiști – psihologi, consilier de egal, consilier spiritual
  • personal de serviciu foarte amabil și zâmbitor
De fapt, aici am reînvățat să zâmbesc, am simțit adevărata valoare a unei îmbrățișări, pentru prima dată îmi explica cineva cu ce mă confrunt și mă simțeam pentru prima dată înțeles în totalitate. Oamenii ăștia vorbeau despre dependență ca despre o boală și nu un viciu sau defect de caracter cum auzisem până atunci. Mai spuneau că dependența se instalează cu mult înainte ca un om să ajungă pe stradă și că foarte mulți dependenți mor sau duc o viață aparent normală, dar plină de băutură (cu toate efectele ei neplăcute) fără nici măcar să bănuiască că ar fi dependenți. Atunci am înțeles că nu sunt anormal, ci doar mă confrunt cu o problemă dificilă care îmbracă forma unei boli și că acești oameni au o soluție la problema mea.

Azi, și sigur veți spune că sunt subiectiv, eu cred că am nimerit în cel mai potrivit loc din toată viața mea, fiindcă aici consider că am început cu adevărat să exist.Toate convingerile și principiile mele anterioare au trebuit să fie ajustate întrucât lucruri care înainte mi se păreau atât de greu de obținut sau multe dintre ele imposibile, cum ar fi încrederea, curajul, stima de sine, voia bună, prietenia (obținute cândva cu alcoolul), acum erau din nou accesibile prin parcurgerea unui program simplu de 12 pași.

În plus, aveam modele de recuperare în persoana celor care, la invitația conducerii centrului, veneau periodic la grupurile de terapie și ne confirmau eficiența programului prin anii de abstinență ce îi aveau. Un lucru însă a fost pentru mine foarte greu, să admit că nu mă cunosc deloc și mai mult că nu am fost preocupat niciodată serios de acest aspect. Acest proces oarecum dificil de transformare implică autocunoaștere și din păcate, eu cam uitasem cine sunt în realitate.

Tocmai de aceea terapia de grup este atât de eficientă in tratarea dependențelor, fiindcă te ajută să te cunoști prin ceilalți. Fiecare iși deapănă propria poveste a dezastrului din consum și astfel, încet, uneori fără să observi direct acest fenomen, te descoperi până în cel mai mic detaliu, cu bune și cu rele, cu bucurii și tristeți, cu frică dar și cu speranță.

Faptul că am fost rupt de realitatea și tentațiile de afară (pe durata a două luni), am cunoscut oameni cu aceleași probleme de dependență (droguri și jocuri de noroc), am urmat un program demonstrat la nivel mondial că dă rezultate (Programul Minnesota), am fost îndrumat de specialiști (psihologi, consilieri de egal si spiritual) mie mi-a fost de folos și astăzi am doi ani de abstinență cu zero alcool. Pentru mulți poate părea un lucru banal, pentru mine un timp a fost un lucru imposibil. Pentru unii e o întoarcere la normalitate, pentru mine e singura dată când simt că trăiesc cu adevărat, că sunt conectat la propria-mi viață.

Nu cred că am realizat ceva deosebit pentru cineva anume, dar pentru prima dată simt că am realizat ceva cu adevărat important pentru mine, m-am reconectat la viață și curios, încep să o iubesc din ce în ce mai mult, chiar dacă odinioară acest lucru era pervers de ușor după ce mă anesteziam și mă amăgeam cu o dușcă de alcool (iubeam tot dar nu mi-era clar ce). Aia, azi abia realizez că nu era nicicum o realitate, inima unui om îmbâcsit de alcool nu simte clar nimic, nici dragostea, nici bucuria, nici natura ce îl înconjoară, nici familia ce îl iubește și asistă neputincioasă la sinuciderea lui!

Azi, tot ce simt am garanția că e real, autentic, în formă pură, nu reinterpretată de un creier amorțit și deteriorat!

Îmi doresc mult să rămân așa, ancorat în realitate și conectat la viață, mulțumit de propria existență, dispus să fiu și să fac atât cât pot, să nu-mi doresc lucruri, atitudini și convingeri care nu mă reprezintă. Dar, toate acestea sunt posibile doar atât timp cât nu voi bea și acest lucru se va întâmpla cât voi rămâne ancorat și responsabil în parcurgerea programului învățat aici, Programul Minnesota.

 

 

 

 

 

Leave a comment